Totalul afișărilor de pagină

marți, 24 ianuarie 2012

INSCRIERI LA KARATE PENTRU COPIII DE VARSTA SCOLARA

S-A DESCHIS SESIUNEA DE INSCRIERI PENTRU INCEPATORI


CS CONPET-PETROLUL PLOIESTI

SECTIA KARATE-DO

BAZA SPORTIVA VOINTA, STR. CURCUBEULUI NR. 46


ANUNTA FORMAREA UNEI NOI GRUPE DE COPII PENTRU INITIEREA IN

KARATE-DO


GRUPA ISI VA DESFASURA ANTRENAMENTELE

DUPA URMATORUL ORAR


MIERCURI : 18.00-19.45

SAMBATA : 11.00-13.45



INSCRIEREA PRIN

SMS (tel 0724275865) sau e-mail la adresa karatetrad_club@yahoo.com
antrenor Aurelian Nicolae



IN  MOMENTUL IN CARE  S-AU INSCRIS MINIMUM 15 ELEVI

VETI FI INVITATI LA CLUB PENTRU

INCEPEREA ANTRENAMENTELOR



TEME ABORDATE IN STUDIUL KARATE-ULUI

1) KIHON - CARTEA ENERGIEI  - ABORDEAZA ABECEDARUL KARATE-ULUI  -  TEHNICI DE BAZA

2) KATA — LUPTA REALA CU ADVERSARI IMAGINARI —  DE LA CELE MAI SIMPLE FORME LA CELE MAI COMPLEXE

3) BUNKAI  - MODALITATEA DE APLICATIE A KATA-ULUI IN REALITATE

4) KUMITE -  LUPTA ; FORME DE KUMITE

6) ENBU -  LUPTA REGIZATA CARE PERMITE FOLOSIREA TEHNILOR INVATATE IN KATA SI KIHON

7) KOGO KUMITE  -  FORMA CONTROLATA DE LUPTA CU 3 ASALTURI CONSECUTIVE

8) TAI GO  - PREGATIRE FIZICA SPECIFICA KARATE-ULUI

9) SHIAI  - TESTARE SPEFICA  ARTEI KARATE-ULUI

10) DOJO KUN -  FUNDAMENTELE COMPORTARII SI ATITUDINII IN DOJO

SISTEMUL DE GRADE

CENTURA GALBENA

DUPA 6-8 LUNI


CENTURA ORANGE

DUPA 6-8 LUNI


CENTURA VERDE

DUPA 1 AN


CENTURA ALBASTRA

DUPA 1 AN

CENTURA MARO

DUPA 1 AN

CENTURA NEAGRA

DUPA 1 AN


Va asteptam alaturi de noi !



duminică, 22 ianuarie 2012

SAPTAMANA BUCURIEI - KANGEIKO 2012

KANGEIKO 2012



Intotdeuna m-au atras ideile deosebite care ating propriile noastre limite si odata atinse ni se infatiseaza un alt Orizont. Asa a fost si cu acesta saptamana de Iarna (iarna care, in apararea ei ca este iarna, a avut doar un frig moderat). Am citit despre Kangeiko pe site-ul colegului meu de la Timisoara, Zoltan Nagy. Apoi am cautat si am vazut ce se intampla in Japonia si in multe alte Dojo-uri din lume, ca oamenii au creat o adevarata sarbatoare, o traditie, un mod de fi impreuna “la greu”.

Luni, 9 ianuarie la ora 5.40 m-am trezit cu un zambet si-un gand :”oare cati o sa vina?” Acelasi gand l-au avut foarte multi sportivi si parinti :”oare cati o sa fim?” Dar se pare ca acest gand care nu ne-a dat pace, a durat pana la sala. Cand am intrat in curtea clubului era lumina pe hol si sportivii asteptau sa vin…cred ca era 6.20. Am intrebat cine le-a deschis…D-l Emil Popa, antrenor emerit de box, care la varsta de 70 de ani isi face in fiecare dimineata la 6.30 antrenamentul personal. Mi-a fost rusine de 2 ori !!! O data pentru ca noi ne facem o mandrie din faptul ca ne-am trezit la ora aia si am venit la sala. A doua oara pentru ca nu eu am fost cel care am deschis clubul sportivilor mei …ci am venit ca un lenes, mai tarziu.




Nu voi lua fiecare zi la rand sa povestesc ce s-a intamplat ci doar, in masura in care imi amintesc o sa povestesc cate ceva din saptamana asta.

In fiecare dimineata am petrecut afara cel putin 30 de minute,jogging, sprinturi, jocuri bazate in general pe alergare, incercand in fiecare zi sa marim timpul in care ne expuneam la frig. Apoi intram in sala si ne continuam antrenamentul.

Am fost surprins sa regasesc un sentiment demult uitat, acela de nu dori sa plecam din sala, fiindca mai era ceva de spus, mai era ceva de facut, mai era ceva de incercat... Am fost surprins sa regasesc bucuria de a lucra pentru NOI si nu pentru competitii sau pentru alte scopuri in care REZULTATUL era mai important decat OMUL.

Am trait sentimentul deosebit al unei familii care lucreaza impreuna, ai carei membrii au varste cuprinse intre 7 si 50 de ani. Au fost dimineti in care parintii, care sunt practicanti, au venit numai pentru jogging, pentru partea de exercitii si jocuri facute afara, apoi plecau la servici. Citeam odata, intr-o carte de calatorie cum chinezii, in fiecare dimineata, de la copii la batrani  practica taolu ( kata). Cum fiecare in drumul spre servici, merge cu bicicleta si se opreste sa ingrijeasca un strat de flori din parc. Aceasta actiune a nostra sper sa fie “o picatura” care sa contribuie la formarea unor obiceiuri, unei culturi pentru copii nostri.
Cultura fata de unitatea Corp-Minte-Suflet (Shin-Gi-Tai) si care in acesta perioada, in acest timp,  am pierdut-o in favoarea mintii care se vrea “incantata” de jocuri pe calculator si de programe TV pe fondul unui corp abandonat. Daca pe calculator, in jocurile de “fight” pot sa sar , sa alerg, sa execut miscari spectaculoase, in realitate am nevoie de ani buni de pregatire, nimic nu se intampla de la sine. De aici apare respingerea miscarii, a efortului fizic sistematic, omul-copil cautand reproducerea succesului facil si in realitate.



Modul de viata, “corp sedentar- minte excitata” nu se suprapune cu starea “corp in efort-minte clara si concentrata”. Aceasta de-sincronie este neplacuta dar ar trebui sa fie semnul-semanalul,  ca ceva se intampla cu mine ca individ. De aceea copiii, generatiile tinere au nevoie de formarea unor mecanisme interne care sa-i avertizeze ca ceva nu merge bine. Realizarea unitatii Shin-Gi-Tai prin efort fizic sistematic creaza acest mecanism si cum bine imi spunea cineva : “chiar daca ratacesc la un moment dat, au la ce se intoarce”.



Revenind la Diminetile Noastre, cred ca cei mai mici practicanti au fost David Negulescu si Mihai Dinu de 7 ani si cel mai in varsta a fost Stefan Carstea care are 50 de ani (dar nimeni nu-i da aceasta varsta…asa ca am divulgat un secret).

M-a intrebat cineva intr-o zi daca stiu ca 1+1 nu este agal cu 2, si ca in cazul oamenilor este egal cu 3. Cine este al treilea? Vointa comuna, care dinamizeaza si duce pe un alt palier calitatea celor 2. Altfel spus, intregul este mai mult decat suma partilor care il compun. Asta am simtit, in aceste dimineti : ECHIPA. Echipa din care au facut parte si vointa comuna din aceasta vointa comuna facand parte si parintii, familiile sportivilor. Si mai mult de atat am simtit “magnetul” echipei.

La ultimul antrenament, cel de sambata, au venit la mine sportivi care m-au intrebat : “ m-ai facem ??”, adica o sa repetam aceasta actiune? CE ZAMBET BUN MI-A RASARIT !

 

Am incercat sa reproducem profilul actiunii originare in Japonia, terminand cu “masa copioasa”. Bineinteles ca in Tara Soarelui Rasare se termina cu mult sake si peste, dar noi am adaptat masa la varsta participantilor. La club,  alaturi de sala de popice mai avem o sala, asa ca am pus niste mese lungi “ca la nunta”, cu lumanarele si ceea mananca romanul de dimineata. Aici este meritul parintilor, mai ales al mamicilor care lucrat dis-de dimineata ca masa sa fie gata atunci candd noi venim de la antrenament. Ne-am asezat cu totii la masa si impreuna cu Parintele Ion Marin am spus Tatal Nostru.

Oricat am specula cu mintea nimic nu se compara cu sentimental comuniunii pe care l-am simtit cu totii la masa dupa o saptamana de efort.

Dupa masa am plecat la Azuga, pe partie. Stefan Marinica si-a adus placa, dar nu prea a avut parte de ea deoarece l-au acaparat copii. Au fost copii care si-au adus sanii, dar majoritatea au optat pentru traseele de “snow-tube”. Ne-am intors acasa pe inserat, care cu masinile, care cu trenul. Am vrut, am facut, ne-am bucurat, am trait o saptamana minunata.


Bucurie tuturor!
Aurelian Nicolae


duminică, 8 ianuarie 2012

KANGEIKO, 9-14 IANUARIE 2012

Kangei-ko

Literal ,,kangeiko” se traduce prin ,,antrenament la rece” si reprezinta salutul de bun venit in ANUL NOU al practicantilor de toate varstele, aratand angajamentul lor si pasiunea pentru KARATE sau alta arta martiala practicata.
Kangeiko se desfasoara pe o perioada de 7 zile consecutiv , dimineata devreme cand afara este inca intuneric.Aceasta este provocarea , sa te trezesti cu ,,noaptea in cap” si sa te antrenezi in temperaturi scazute si sa-ti depasesti limitele fizice si psihice.
Se incepe cu o incalzire temeinica in dojo apoi se pleaca la alergare pe strazile orasului. Dupa acest jogging de 20 de minute se revine in dojo si se continua antrenamnetul tehnic.
Este o saptamana grea, si nu este de mirare ca unii nu reusesc sa duca la bun sfarsit programul; este un test pentru fiecare! Ultima zi de antrenament se defasoara in totalitate in aer liber. Este o traditie care dainuie de secole in Japonia.
Dupa ultimul antrenament , rasplata este un mic dejun copios, pentru cei care au ajuns sa finalizeze KANGEIKO si un CERTIFICAT de confirmare a angajamentului si pasiunii pentru KARATE.
Pentru cei care se angajeaza pe deplin in spiritul KANGEIKO , recompensele sunt mai mari.Evenimentul de o saptamana construieste camaraderie , prietenie , determina o atitudine pozitivă, gandul si increderea ca poti sa realizezi tot ceea ce iti propui indiferent de conditii .
. Am mai scris despre Kangeiko, saptamana de antrenament in zapada, la temperature scazute si la ore mici, cat mai mici, dis-de dimineata. 7 zile in Japonia, noi vom avea numai 6 zile,  pentru ca tinem cont de varsta partipantilor si de faptul ca saptamana urmatoare incepe scoala.

Antrenamentele noastre vor incepe la 6.30 cu alergare afara, in curte sau in jurul cartierului si speram ca in curand vom avea si zapada mult asteptata toata iarna de pana acum.

Actiunea se adreseaza tuturor sportivilor de la toate grupele de varsta si nivelele tehnice si bineinteles ca si parintilor care vor sa ni se alature, Este prima incercare de acest fel si vrem sa  demonstram ca suntem capabili sa ne trezim dimineata, chiar daca este vacanta, suntem capabili sa lasam caldura casei si moliciunea patului si asa somnorosi cum vom fi cu totii sa iesim in gerul diminetii si sa facem miscare.

Imi amintesc ca citeam o serie de sfaturi pe care sensei Gichin Funakoshi le oferea practicantilor de karate. Spunea ca, asa cum ne folosim vointa de merge dinttr-un loc in altul, fie ca este ger cumplit, fie ca este arsita, aceeasi vointa sa o punem in antrenamentele noastre. Vrem sa descoperim cine are vointa sa participle la intrega perioada de kangeiko, fiecare re-descoperindu-se in conditii din cele mai grele. Bineinteles ca o mare contributie vor avea parintii fie intr-un sens fie in altul, isi incurajeaza copii sa fie curajosi, sau le spun sau le ingaduie sa nu vina, primand sentimental de supra-protectie a copilului.

Consider ca este un test excelent de a trai impreuna sentimente puternice care fac dintr-o grupa de sportivi, fiecare cu personalitatea lui, o adevarata echipa, echipa care de fapt este platforma pe care se modeleaza si se structureaza intr-un mod unic.  Atmosfera dintr-o echipa se formeaza in astfel de momente dificile, mai greu de acceptat, mai greu de trecut.

Kangeiko are si o parte placuta, iar eu am propus realizarea si unui al doilea moment foarte apreciat de practicanti. Astfel dupa terminarea ultimului antrenament, cel de sambata, vom lua impreuna un mic dejun copios in una din salile clubului ( déjà am vorbit despre asta cu d-l pres. Radu Necsulescu). Apoi vom pleca cu mic, cu mare,  pe o partie pe de Valea Prahovei, cel mai probabil la Azuga.

Revenind la omul care a fost la originea raspandirii si dezvoltarii karate-ului, sensei Gichin Funakoshi, sa ne amintim ca “era un copil mic si bolnavicios” si bunicul lui l-a dus la maestrul Azato pentru a-i intari vointa si sanatatea, pentru a-i stimula si creste vitalitatea, dorinta de viata. Sa ne amintim ca toate antrenamentele se desfasurau la 3-4 dimineata,  fiindca practicare artelor martiale era interzisa de ocupatia japoneza. Sensei  Funakoshi povesteste ca practica pe “batatura din spatele casei lui Azato” si ca de multe ori antrenamentele tineau pana in zori … a facut asta timp de aproape 20 de ani, in fiecare zi.

Privind lucrurile din alt unghi, orice solicitare fizica sau mentala, orice spargere a convingerilor si a obiceiurilor nostre (nu deosebit de sanatoase in zilele noastre) duce la descoperirea de noi valente ale fiintei noastre. Odata descoperite, creste increderea in propria persoana, si orice devine posibil. Doar sa indraznim!

Indrazniti sa va treziti dis-de- dimineata si lumea intrega se va schimba!

Va astept cu drag!
Aurelian Nicolae